Acesta va ramane aici, in memoria celor doi priteni pe care i-am pierdut. Alaturi de ei am trait nu numai eu, chiar si voi, o poveste extraordinara. Amandoi ne-au dat o lectie de viata.

Zoli a fost prea slab. Nu am observat semnele care sa ne dea de banuit. E greu sa-mi iau ramas bun de la ei, mi-e greu sa ma uit in lista de mess si nu am sa-i mai vad online, mi-e greu sa intru aici, sa nu-i vad pe ei sa scrie. Am ales aceasta tema alba, nu neagra, nu vreau sa ne gandim cu tristete la ei, vreau sa ne amintim de cele mai frumoase lucruri. De acele zile cand erau fericiti impreuna la Satu Mare, la Budapesta. In clipa in care l-am gasit pe Zoli in apartament intr-o balta de sange, am incremenit. Am avut un soc nervos. Nu am avut puterea sa scriu despre cele intamplate. Dupa inmormantare, in acelasi loc de unde am imprastiat cenusa lui Teo, am ramas incremeniti si tot nu ne venea sa credem ca l-am pierdut pe Zoli.

Chiar si azi mai astept sa ma sune, sau sa intre pe mess, sa-mi zica : ” Ello ember, megint kavarsz ?” . Recunosc de Teo am fost foarte apropiat, mi-a salvat viata de 2 ori, dar am fost foarte fericit ca l-a gasit pe Zoli.

Erau oameni simpli, isi traiau viata. Aici se incheie calatoria lor in aceasta lume. Sper ca sunt fericiti impreuna oriunde se afla.

C.

Zoltan-Ferenc : 12.09.1984 – 05.06.2010

Teodor Vlad  :  15.06.1980 – 03.02.2009

Dumnezeu sa va odihneasca.

In data de 05.06.2010, Zoltan – Zozo si-a pus capat vietii in apartamentul pe care l-a detinut cu Teo la Budapesta. Trupul lui neinsufletit a fost ars la crematoriul din Budapesta iar cenusa lui a fost imprastiata in Dunare langa iubitul lui. Aceasta a fost ultima lui dorinta iar familia a respectat-o.

Gestul lui nesabuit ne-a doborat pe toti din jurul lui. Am pierdut un frate, un prieten, un amic. Si acum mi se strange inima de imaginea pe care m-a asteptat cand m-am dus la Budapesta si i-am gasit trupul nemiscat in data de 07.

Adio Teo, adio Zoli, niciodata nu am sa va uit.

Am cunoscut un tip… ne vedem destul de des la o cafea sau suc, atata tot.

In drum spre casa am facut o pauza la Budapesta, in locul unde i-am presarat cenusa in Dunare sa-l salut, sa-i dau o floare si un sarut.

A trecut deja un an de cand m-a parasit jumatatea mea. Nu-mi vine sa cred. In 3 februarie a fost un an, zi in care nu m-am putut ridica din pat, zi in care am plans si am aprins lumanari. Zi in care am plecat numai la biserica.

O interpretare suuuper incitanta

iti da speranta :

ca ziua de maine :

iti va aduce ceva frumos :

te iubesc.

Tu esti cel care m-ai facut fericit si mi-ai dat motiv sa zambesc, sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa te sarut sa te iubesc.
Mi-e dor te tine Teo!
Imi amintesc de prima seara cand am dormit la tine, cat de multa putere mi-a dat prezenta ta, numai eu stiu cum am avut curaj sa ma uit in ochii tai. Te iubesc si acum, nu este zi sa nu ma trezesc gandindu-ma la tine. Daca in acea zi as fi da-to in bara cu tine… nu stiu ce ar fi fost cu viata mea, as fi ramas acel nenorocit in salopeta care lucreaza 12 ore. M-ai invatat sa traiesc si nici nu am cum sa iti multumesc. Stiu cfa acolo undeva in cer… ma vezi, dar iti simt prezenta zi de zi.