Ultimul articol
Dragi cititori, acesta este ultimul articol publicat pe acest blog.
Acesta va ramane aici, in memoria celor doi priteni pe care i-am pierdut. Alaturi de ei am trait nu numai eu, chiar si voi, o poveste extraordinara. Amandoi ne-au dat o lectie de viata.
Zoli a fost prea slab. Nu am observat semnele care sa ne dea de banuit. E greu sa-mi iau ramas bun de la ei, mi-e greu sa ma uit in lista de mess si nu am sa-i mai vad online, mi-e greu sa intru aici, sa nu-i vad pe ei sa scrie. Am ales aceasta tema alba, nu neagra, nu vreau sa ne gandim cu tristete la ei, vreau sa ne amintim de cele mai frumoase lucruri. De acele zile cand erau fericiti impreuna la Satu Mare, la Budapesta. In clipa in care l-am gasit pe Zoli in apartament intr-o balta de sange, am incremenit. Am avut un soc nervos. Nu am avut puterea sa scriu despre cele intamplate. Dupa inmormantare, in acelasi loc de unde am imprastiat cenusa lui Teo, am ramas incremeniti si tot nu ne venea sa credem ca l-am pierdut pe Zoli.
Chiar si azi mai astept sa ma sune, sau sa intre pe mess, sa-mi zica : ” Ello ember, megint kavarsz ?” . Recunosc de Teo am fost foarte apropiat, mi-a salvat viata de 2 ori, dar am fost foarte fericit ca l-a gasit pe Zoli.
Erau oameni simpli, isi traiau viata. Aici se incheie calatoria lor in aceasta lume. Sper ca sunt fericiti impreuna oriunde se afla.
C.
Zoltan-Ferenc : 12.09.1984 – 05.06.2010
Teodor Vlad : 15.06.1980 – 03.02.2009
Dumnezeu sa va odihneasca.
Salut C.
Multumesc in primul rand ca ne lasi acest blog on-line pentru ca oricine doreste sa poata citi povestea lor. Au trecut ceva zile de cand ai dat cumplita veste si inca ma simt ingrozitor de trist…asa ca inteleg cum te-ai simtit si tu. Si asta in conditiile in care eu nici macar nu i-am cunoscut.
Nu cred ca Zoli a fost prea slab. Din contra, cred ca a fost destul de puternic…prea puternic pentru a se speria de gandul propriei lui morti si suficient de curajos incat sa faca acest pas spre a-l urma pe Teo. Si probabil foarte singur, trist si fara speranta in ultimele momente de viata.
Iar in incheiere as vrea sa-ti doresc si tie multa putere si liniste sufleteasca. Poate gresesc, dar daca am citit bine in penultimul paragraf, realizez ca si tu l-ai pierdut pe Teo in acelasi mod si in acelasi moment in care l-a pierdut si Zoli…ca mai apoi sa se adauge si pierderea lui Zoli, cel care mai pastra in el o bucata din (amintirea lui) Teo.
Toate cele bune!
Draga C,
Departe de mine ideea de a incerca sa-ti tin eu tie lectii… nici nu ne cunoastem si nici nu este locul si momentul potrivit.
Te-as ruga, respectuos, doar sa-ti reanalizezi opinia ca Zoli ar fi fost chiar atit de slab… dupa ce vei avea, sper, rabdarea sa citesti ce urmeaza… (Scuza-ma, din start, daca ma voi lungi prea mult!)
Trista realitate confirma cu certitudine faptul ca Zoli nu a avut o vointa de fier si nici un instinct de conservare beton…
Dar… oricit de multe am sti despre cele ce se intimpla in jurul nostru, oricit de apropiati am fi de cei din jurul nostru… nu trebuie sa uitam niciodata ca parerile noastre despre tot ceea ce se intimpla in exteriorul nostru ramin ceea ce sunt… adica opinii… nu certitudini. Cunoasterea intreaga, totala nu ne este accesibila noua, celor imbracati in materie si care calatorim pe acest Pamint.
Desigur ca, uneori, realitatea obiectiva transforma unele posibilitati in realitati si unele probabilitati in certitudini… dar pina la un punct.
Noi, cei care nu i-am cunoscut in mod direct pe Teo si Zoli, am aflat si am inteles multe lucruri din cele ce le-am citit pe blog de-a lungul timpului… Tu, fiindca i-ai cunoscut direct, stii si mai multe lucruri si detalii… asa incit opinia ta poate fi mai pertinenta ca a noastra.
Insa, chiar si asa, nici noi nici tu… nu “ne-am incaltat” si nu “am mers” vreo secunda in “pantofii” lui Zoli. Asa ca e destul de greu pentru fiecare din noi sa afirmam cu certitudine ceea ce s-a intimplat in sufletul lui Zoli in acele clipe… si ce fapt sau stare anume a declansat momentul fatal. Faptul ca nu ai observat semnele prealabile care sa dea de banuit, asa cum spui chiar tu… poate sa insemne si ca NU au existat semne prealabile, suficient de vizibile pentru cei din jur, care sa dea de banuit… Si acest fapt nu-l face pe Zoli atit de slab. Cred, ca resorturile sale interioare au fost mai complicate de-atit…
Dar acum nimic nu mai conteaza… si aceasta analiza nu are rost sa fie continuata, desigur…
Eu as mai dori doar sa reiterez ceea ce am afirmat in comentariul meu la mesajul anterior, anume ca eu cred ca ei au plecat amindoi atit de repede fiindca si-au terminat partea lor de misiune, pentru care au venit pe acest Pamint…
Chiar daca nu au reusit, poate, sa duca asa cum trebuie pina la capat ceea ce aveau de facut… eu cred ca lucrurile care erau importante le-au facut… astfel ca misiunea respectiva va putea continua si in lipsa lor… sau… poate ca acum incepe partea a II-a, care nu mai necesita prezenta lor aici… fiindca este de-acum rolul nostru, al celor care i-am cunoscut intr-un fel sau altul… sa ducem povestea mai departe…
Tu, draga C, ai facut deja un prim pas in acest sens… fiindca ai decis sa lasi acest blog sa traiasca mai departe… fapt pentru care si eu iti multumesc… si-ti doresc sa treci cu bine peste aceste momente dificile si sa ai parte de tot ce-i mai frumos si mai bun in viata…
Iti doresc din toata inima sa stii sa apreciezi toate acele lucruri bune si frumoase (dar si pe cele mai putin placute) care ti se vor asterne inainte… fiindca e bine sa te gindesti ca te vei bucura de toate lucrurile de care va merita sa te bucuri… si in numele celor doi prieteni ai tai care nu au mai avut parte de ele… si, de asemenea, e bine sa te gindesti ca te vei bucura (pe cit posibil) si de acele lucruri mai putin placute care vor veni… fiindca macar cei doi prieteni ai tai, prin natura evenimentelor, vor fi fost feriti de ele…
Toate cele bune!
Plang. E tarziu in noapte, e tarziu in mine. Nu am cuvinte. Am sperat intotdeauna ca nu scrie pentru ca ii e greu sau are altceva de facut. Dar in sufletul lui era atata durere.
Acum sunt impreuna, pe vecie. Pentru ca Dumnezeu e atat de bun cu noi, incat nici nu ne imaginam. Si-l va ierta pe Zoli si ii va lasa sa isi traiasca dragostea pentru eternitate!
Vise frumoase, dragii mei!
nu stiu despre voi, dar mie povestea asta mi se pare cusuta cu ata alba, iar majoritatea coincidentelor mi se pare neverosimila. foarte multa imaginatie, pe scurt, a lot of bullshit. rip
Astazi am aflat de acest blog, l-am citit pe nerasuflate si sunt indurerata de ce turnura au luat evenimentele. Ma bucur pentru Teo si Zoli ca au avut parte de o astfel de iubire, te poti considera fericit sa ai parte de o astfel de dragoste macar o data in viata. Eu traiesc o poveste emotionanta de iubire acum si nu stiu cum as reactiona daca s-ar termina in mod violent si neasteptat, asa cum a fost cu Teo. Consider ca nu-l putem cataloga slab pe Zoli, gestul a fost pur si simplu raspunsul lui la o viata fara Teo. Sa se odihneasca amandoi in pace!
E 5 dimineata si am citit toata noaptea blogul asta.Am plans…plang si in momentul in care scriu….R.I.P Teo&Zoli