My own Homo – Life .

A trecut o saptamana, mai mult libera si nebuneasca, dar nemaipomenita. Dupa Belgrad, pe acasa alergaturi, un  picnic la Tasnad cu dl. R, plimbari lungi cu masina si cu prietenii, suntem mai obositi decat odihniti. Ce mai e primavara, trebuie sa savuram orice clipa de evadare din cotidian.

Nu stiu ce se intampla dar nu prea mai am chef sa scriu, nu filozofez, nu prea am intrat pe blogurile amicilor, parca mi-am pierdut pofta. De aceea scriu atat de rar. Nu prea mai am ce scrie . Ma bucur alaturi de puiul meu de zilele minunate pe care le petrecem impreuna. E frumos sa iubesti si sa fii iubit. Il ador pe putzu. E cuminte si doarme, eu ii mai fur cate-un pupic.

Va pupam. Teo&Zoli.