Gay pride.

Publicat în Uncategorized pe mai 24, 2009 de către Teo-Hlife

Ieri am fost plecat din judet cu cativa prieteni dar la un moment dat se tot dadea la stiri circul gay-pride.Am prieteni gay si straight, cei straight stiu de mine, stiau si de Teo si ne-au acceptat. Nu am fost niciodata adeptul de a ma afisa sau sa apar la un astfel de circ. Nu stiu cati dintre voi v-ati duce la o astfel de porcarie. Am inteles, lupta pentru drepturi… ce drepturi? Fiecare e liber sa faca cea ce vrea, dar sa nu se isterizeze ca o tarfa de doi bani (ex: Naomi) ca nu e frumos. Faptul ca am o alta orientare sexuala nu imi da dreptul sa cer un tratament favorabil mie fata de altii care sunt straight.

Lumea ca atare e plina de ciudati si ciudatenii, fiecare isi are locul sau, dar sa nu-si depaseasca granitele.

M-am enervat pe acest circ.

In alta ordine de idei, sunt foarte bine, savurez vara si frumusetile naturii. Iar lucrez, la firma lui Teo, fac pe sefu sub indrumarea cumnatei mele.

Hei hei!

Publicat în Uncategorized pe aprilie 21, 2009 de către Teo-Hlife

Vine vine primavara, e aici, e verde incet incet totul. E mai bine cu un gram.

Dar sunt inca socat, un mesaj de la Teo era:  cand vei citi acest mesaj eu nu voi fi langa tine.  inca il mai astept in fiecare seara sa vina langa mine.

Amintiri dureroase.

Publicat în Uncategorized pe aprilie 5, 2009 de către Teo-Hlife

Nu exista zui sa nu ma gandesc la Teo, unica mea iubirea adevarata din lume.

Am primit acest film pe comentarii.

E dureros sa privesc aceste imagini cand imi amintesc de iubitul meu. Asa eram amandoi indragostiti ca 2 copii nebuni, ne iubeam pana la cer si inapoi.

Te iubesc Teodor.

cand

Publicat în Uncategorized pe martie 22, 2009 de către Teo-Hlife

cand iti aduci aminte de lucrurile frumoase dar esti singur, esti la un pas de a-ti pierde mintile.

asa simt si eu cand descopar zi de zi acele mici cadouri de la Teo si pe care le pastrez cu sfintenie si recitesc zi de zi mesajele de la el. il iubesc, dar nu mai e cu mine.

Hello World.

Publicat în Uncategorized pe martie 12, 2009 de către Teo-Hlife

Am, zile si nimic mai mult, gata nu raspund la nimeni. Am revenit acasa, am fost plecat in concediu, sa-mi fac curat in cap.

Nu mi-e rusine sa zic asta. Am revenit, sunt bine, ma rog intre limitele normalului si la marginea nebuniei, dar puitin mai bine.  Fara Teo e greu, enorm de greu, nu ma pot obisnui.  

va multumesc pentru mesaje, mailuri, totul, dar nu pot sa raspund, le-am citit si recitit pe toate. am cosmaruri, in fieacare noapte vad accidentul lui Teo. si ma trezesc planfgand.

Noapte buna.

Maruntisuri.

Publicat în Uncategorized pe februarie 28, 2009 de către Teo-Hlife

Haideti sa va spun ceva interesant. De Craciun am stat acasa, dar intre sarbatori am fost la Gyor. Ne-am dus in excursie. ca de obicei, Teo a luat singur la pasi marunti orasu. asa facea peste tot, ma inchidea in camera pana se intorcea el, si nu aveam voie sa ma uit in plasa cu care se intorcea.

de cand am revenitla satmar, in fiecare zi, ma asteapta cate o mica surpriza. pentru multi dintre voi nu o sa insemne nimic,dar pentru mine insemn multe. in acea punga se gaseau pietre, sticlute, maruntisuri, crengi de copaci,frunze.

el mi le ascundea in casa, una cate una,iar io trebuia sa le caut. apartamentul de la satmar ramasese monbilat si cand s-a intamplkat tragedia cu tatal lui el eram acasa.pe mine ma tot trimitea sa rezolv probleme pana ajunsem si eu el ascunsese cadourile. . langa fiecare chestiuta era un biletel, o etichetra de aia de preturi cu 2-3 cuvinte sau cu o data. mi le-o ascuns pe tate in apartament. regula era ca primul cadou era in baie, langa paharul cu periute, restul ascunse in casa, care pe unde.

biletul ce era la primul cadou care era un sapun furat din pensiunea unde am dormit la Gyor spunea asa:

sunt 365 de zile intr-un an, 365 de motive sa te trezesti, 365 de zambete sa-mi gasesti prostioarele. te iubesc.

acum 2 zile in urma am gasit primul cadou. si nu ma pot opri din plans. ieri gasisem o piatra, nu foarecare piatra, ci una ce era in parcare la mc donalds unde am mancat, biletelu zicea:

dimineata a venit, soarele a rasarit, cu tine in brate m-am trezit. te iubesc.

Mi-e greu.

Publicat în Uncategorized pe februarie 28, 2009 de către Teo-Hlife

Mi-e tot mai greu, pe zi ce trece, singuratatea ma macina.

Pe unde merg vad fata lui Teodor si totu imi aminteste de el. Nu am facut prea multe in ultima vreme. I-am despachetat lucrurile si am plans cu orele. i le-am asezat frumos in dulajp la locu lor acolo unde erau odata in casa noastra din satmar, langa ale mele. dorm cu urna in care era cenusa lui si visez ca in fiecare noapte vine la mine sa ma vada, ii aud pasii in casa care era plina de rasul lui de prostiile lui pe carele zicea tot timpul. toata lumea dintre cunoscuti ma intreaba de el si ma bufneste plansul cand le zic ca Teodor al meu danseaza cu ingerii. As a spun a plecat sa danseze. dar as vrea sa dansezecu mine sa ma “injure c” um o facea (ma trimitea in pula, iar eu saream instant la el in brate). sunt singur, fara el. vecinii cand m-au vazut instant m-au intrebat de el, toti au ramas socati, toti au incremenit.

nu pot saaccept compania nimanui amu. sunt singur.. .

Sunt bine

Publicat în Uncategorized pe februarie 20, 2009 de către Teo-Hlife

Eu sunt bine,  nu-mi gasesc locul.

Zoli.

Nimic.

Publicat în Uncategorized pe februarie 14, 2009 de către Teo-Hlife

Nu se intampla nimic, stau acasa, in vechiul nostru apartament si plang. Am golit apartamentul din Budapesta si am venit acasa la Satu Mare. E Valentine’s day, azi am gasit cadoul pe care mi l-a luat Teo inainte sa moara. Stau si plang si ma uit la cutie. Am pus langa cadoul lui cadoul meu si le privesc, nu imi vine sa cred cea ce s-a intamplat.
Desfac cu gincasie cutia, si in cutie doua lantisoare cu doua medalioane. O inima rupta in doua pe fiecare lant cu inscriptia :
“Te voi iubi pana la moarte si dincolo de ea”.
Nu mai pot fara el, nu mai vreau sa traiesc fara el.
Eu i-am luat o rama foto digitala cu imagini ce se schimba si o perinita in forma de inima cu poza noastra. Cui sa i le dau ?
Nu-i aici Teo sa se bucure de ele !!!

goliciune

Publicat în Uncategorized pe februarie 10, 2009 de către Teo-Hlife

a trecut prima saptama de cand mi-a murit sotul, mi-am pierdut lumina ochilor jumatatea mea.
tri zile am fost la spital internat si drogat cu calmante ca sa fac fata socului. nici acum nu cred ca s-a intamplat asa ceva. stau in camera noastra si privesc in jur, adulmez hainele lui teo si caut acea caldura care m-a strans la el in urma cu doar cateva zile. strang in brate urna in care a fost cenusa lui teo si o strang neincetat. nu pot sa dorm, ii aud vocea surasul ii simt mirosul lui peste tot. stau si privesc scrumiera cu tigara fumata pe jumatate si incerc sa plang dar nu mai am lacrimi. de ce a plecat? de m-a lasat singur in lume? de ce ?deja luasem biletele pentru pasti , am vrut sa merem la miami, de ce e atat de cruda soarta ca mi-la luat de ce ? nu pot sa mananc, nu am putere. mi-am pierdut socru si sotul. am ramas doar eu. mama e inca cu mine vine sa ma vada din 5 in 5 minute. stau cu urna in brate si ma uit la poza noastra de pe perete.
cine a fost teo? cel mai minunat om din viata mea care m-a invatat cum sa vorbesc, cum sa ma imbrac, cum sa iubesc si cum sa traiesc. dar nu m-a invatat cum e viata fara el.
cand aut trosnetul podeli parca pe el il aud cum paseste si se apropie de mine. am vrut sa-mi pun capat zilelor ca sa fiu cu el. nu mai rezist fara el. am fost azi la firma, toata lumea e devastata, nimeni nu e capabil sa-i preia locul, am stat 10 minute, n-am putut mai mult. am fost in parc la banca noastra am stat ore in sir asteptandu-l ca in alte ocaii, nu a venit, am plans si plang in contunoare. unde esti teo? unde esti? a plecat la ingeri sa fie cu parintii lui. m-a lasat sa sufar aici dar o sa ma duc in curand si eu la el.